Revin cu cazul meu, povestit anterior, pe 3 iun. 2014 si va aduc date cu privire la desfasurare inspectiei de la titularizare, a carei nota va constitui 25% din cea finala. Pentru o astfel de activitate trebuie sa construiesti un proiect de lectie foarte bun si foarte detaliat, lucru pe care eu nu stiam sa-l fac, deoarece la mine nu depasea maxin 5-6 pag. cand alcatuiam unul si inca cu mare stradanie. Profesoara mea mea care mi-a coordonat practica pedagogica, o doamna extraordinara, din Biserica, gasita prin ajutorul parintelui duhovnic, a fost si de data aceasta mai mult decat draguta si m-a ajutat cu sfaturi, cu materiale si chiar cu bani ca sa duc la bun sfarsit ce anume imi propusesem sa fac (metoda cubului, in care elevii sunt grupati si rezolva diverse fise – logistica si recuzita fiind aici destul de pretentioasa), ba chiar mi-a sugerat si permis sa testez la clasa dansei lectia respectiva, fapt ce mi-a permis sa o ajustez aproape de perfectiune. Cu ajutorul altei dre profesoare de la Biserica am reusit sa imi dau seama ce inseamna proiecte de lectie amplu si iata-l in final, l-am realizat de 23(!) de pagini desi limita ar fi de 14-16 pag la ce am intalnit eu pana acum.
Cand a fost ziua cea mare, mi-am pregatit materialele direct la Sf Biserica, iar de acolo am plecat la scoala, impreuna cu iconita si carticica Sf Efrem cel Nou. Doamnele mele metodiste de la inspectorat erau foarte exigente din cate am inteles, si invatate chiar cu mici atentii, pe care eu nu mi le permiteam sa le ofer, insa cu cateva ore de inspectie ma suna dna prof coordonator, spunandu-mi sa trec pe la dansa acasa ca mi-a pregatit niste atentii (seturi de cercei, margele, creme, sprayuri) pentru dansele, desi eu ma aratasem vehement impotriva la astfel de practici, insa am acceptat, deoarece dansa nu vroia sa riste nimic..ajunsa la scoala Dumnezeu a facut ca sa intru mai devreme la clasa cu vreo 40 de minute, deoarece elevii de la a 5-a aveau informatica, dar se nimerise sa stea in clasa, deoarece profesorul nu venise in ziua respectiva si am avut ocazia sa iau contact cu ei, sa aranjam mobilierul pentru alcatuirea grupelor, sa ne familiarizam. Desi la inceput s-au aratat destul de refractari, au cedat incetul cu incetul. Cand s-a sunat..minune…am simtit cu ma golesc de orice emotie, le-am intampinat pe dnele metodiste, iar ora s-a desfasurat foarte natural si placut, de parca as fi facut asa ceva de o viata intreaga, iar la final, dansele au fost din cale afara de impresionate, au spus sa nu au gasit puncte slabe, ca am har si ca doresc sa auda mai departe de mine, nevenindu-le sa creada ca sunt un biet debutant. Nota a fost 10!
Dupa aceasta bucurie, planificasem cele 5 saptamani pana la examen sa profit de ele si sa invat pe cat pot de mult..insa am avut multe ispite si tulburari si prin urmare, intentiile mele s-au cam naruit..insa cu ajutorul Sfantului Efrem , al Maicii Domnului si al parintelui duhovnic am reusit sa fac sinteze la manuale (clasele 5-8) si sa invat din 2 carti de didactica. Invatatul meu nu prea a fost cine stie ce…in medie vreo 4 ore pe zi, deoarece eu nu am „rezistenta” la astfel de activitati, straine in 26 de ani de viata.. insa citeam zilnic paraclisul sfantului si cel al Maicii Domnului.
Intre timp, motanelul meu, care umbla pe afara si se bate cu altii, venise cu fata infectata de la o zgarietura, facand un chist care il deformase complet…zile intregi a stat asa, iar eu nu avem bani sa il duc la veterinar sa-i faca o incizie, insa mi-a dat prin cap intr-o seara, fiind foarte obosita sa il rog pe sfant sa-l faca bine, sa-i sparga buba pana a 2-a zi, la fel ca-n cazul meu relatat interior, iar eu voi citi carticica editata de Nektarios integral, insa abia a 2-a zi, deoarece picam de somn..Dimineata la 5 cand ma trezesc, pisicul intra pe gem cu chistul spart si fata plina de sange..Sf Efrem s-a milostivit de el, fiindca tare mai suferea saracul animalut..iar acum era vesel si eu l-am sters si curatat cu inima plina de bucurie ca sfantul a fost prompt, ca de obicei. Peste 2 zile, motanul vine cu labuta din fata perforata..il muscase un caine care ii poarta sambetele in asa fel incat i se umflase tot bratul de nu mai putea sa calce cu el..iar necaz, iar il rog pe sfant sa intervina, cu promisiunea ca a 2-a zi ma voi tine de cuvant si iar voi citi integral carticica, si iata ca dimineata urmatoare, pisica avea labuta desumflata si putea sa mearga cu ea. Unde mai pun ca si mama mea, care avea un traumatism la umar, in urma unui accident de masina de acum 5 ani, care ii afecta destul de mult activitatea s-a rugat intr-o seara la Sf. Efrem iar a 2-a zi s-a trezit cu flexibilitatea umarului redata.
Revenind la examenul scris care se apropia, eu ma tot rugam acum Sfantului Efrem sa-mi pice clasa a 8-a Literatura, deoarece stiu si eu o singura poezie pe de rost, aceasta fiind Emotie de toamna de Nichita Stanescu, si ar fi fost minunat sa o abordez. Ei ce credeti..exact asta mi-a picat! De asemenea am picat si pe restul subiectelor, eu cand citeam avand o oarecare „aderenta” la respectivele.. A aranjat Dumnezeu cum nu se putea mai bine, insa eu, fire aiurita de fel, nu mi-am dozat bine timpul si nici nu m-am mai uitat de 2 ori pe subiecte iar ce am scris pe ciorna nici nu am apucat sa transcriu tot..mai ales la partea cu evaluarea care continea un punctaj de 30 de pct…nu mai zic ca de atata euforie ca am picat pe subiect, am dat si nume proprii in lucrare (nu unul, ci trei!..), desi am fost avertizati de n ori ca asa ceva va duce la anularea automata a lucrarii…Eu abia seara cand am ajuns acasa am constientizat ce s-a petrecut. . Simteam ca pica cerul pe mine..ce dezamagire, cata prostie..am sacrificat un an de zile, un loc de munca, banii si nervii parintilor, m-am imprumutat 1500 lei chiar… ca sa o dau acum in bara?!?…Nu ar fi permis bunul Dumnezeu asa ceva!!.. si am inceput sa ma intaresc si sa ma rog la Maica Domnului si sa citesc zilnic carticica Sf. Efrem. Pana vineri, cand se anuntau notele am avut stari oscilatorii, dar in nici un caz de deznadejde cumplita. Am surprins o data la rugaciune, cum fata sfantului din iconita de pe coperta a zambit bland si plin de incredere. Ah, asta a fost un semn, care s-a mai aratat de vreo 2 ori! Am zis ca nu se poate asa.. in viata vor fi necazuri peste necazuri, iar daca eu voi reactiona mereu deznadajduind, la ce bun? La ce folos toate semnele si minunile de pana acum, daca mereu si mereu le voi tagadui prin deznadejde? Si am ales sa cred ca va fi bine.
Vinerea urmatoare, eram la Sf Liturghie si ma luptam cu starea mea frica sa o inving..m-am bucurat ca macar sunt la Biserica, cand deoadata vad cum fata Maicii Domnului de la catapeteasma imi zambea! Am capatat o nadejde nespusa iar la sfarsitul slujbei, ma suna o colega, o dna preoteasa (!), sa-mi zica ca s-au afisat notele! Am rugat-o sa acceseze site-ul si pentru mine si ea mi-a comunicat ca am luat 7,5 in scris, iar cu 10 de la inspectie rezulta 8.125 ca nota finala! Nu-mi venea sa cred ca lucrarea mea (care a trecut prin 3 corectori) a scapat de anulare, si ca am luat si o nota destul de buna!! Sfantul Efrem a aratat ca imi poarta de grija, insusi duhovnicul meu intarind, ca daca scap eu de boacana asta, o sa fie numai din ajutorul parintelui Efrem! Iar acum, astept pentru maine sa sa primesc si eu un post de suplinitor, deoarece anul acesta nici nu au fost posturi titularizabile pe Limba si Literatura Romana. Sfantul va trebui sa mai savarseasca insa o minune, deoarece sunt doar 3 posturi disponibile, iar eu abia a 12-a in ordinea ierarhica. Dumnezeu si Maica Domnului si Parintele Efrem ma vor ajuta pana la capat si am nadejde case va gasi un locusor si pentru mine! Multumesc Sf .Efrem! Sa ai grija de mine pana la capat! Slava tie Doamne pentru toate!!
3 aug. 2014