Minuni mi se intampla zilnic. Si nu voi stii niciodata cine a lucrat pentru mine sau ce sfant a mijlocit inaintea lui Dumnezeu.
O sa va povestesc situatia urmatoare: fratele meu este un impatimit al motociclismului, motiv pentru care, in urma cu cativa ani si-a achizitionat o motocicleta. Stim cu totii, sunt foarte periculoase. In toti acesti ani a suferit accidente minore provocate de el sau de prietenii lui care ii conduceau motocicleta. Mi se rupea inima de fiecare data cand aflam ca s-a accidentat. Stiam ca putea urma oricand o tragedie. Dar ‘’Dumnezeu nu vrea moartea pacatosului ci sa se intoarca si sa fie viu’’. Fratele meu nu este o persoana chiar credincioasa, nu stiu daca se roaga, dar stiu ca nu este de acord cu religia, cu Dumnezeu.
Era primavara. Eu si sotul meu am hotarat sa mergem intr-o zi de duminica la mormantul parintelui Arsenie Boca, pentru ca, va spun sincer, ne cheama periodic. El este patronul casei noastre si ii simtim prezenta si ajutorul mereu. Ceea ce n-am facut pana atunci a fost sa-i scriu cumnatei mele un mesaj de dimineata si sa o intreb ce doreste sa-i transmit parintelui Arsenie. Cumnata pare sa creada in Dumnezeu, in sfinti, la fel ca fratele meu. Deci, nu prea mult. Ei bine, mi-a raspuns in felul urmator: ‘’Sa ne dea sanatate si minte’’. Zis si facut. La mormant i-am transmis vorbele cumnatei mele.
Stiam ca in aceeasi dimineata pleacase si fratele meu la plimbare cu motocicleta, motiv pentru care i-am cerut Parintelui sa-l aiba in paza si in acelasi timp sa-l lumineze, sa vina la cunostinta adevarului, sa se intoarca la Dumnezeu. Sfantul Arsenie, permiteti-mi sa-l numesc asa, a raspuns repede rugaciunilor mele. In dupa-masa zilei respective, fratele meu a suferit un accident cu motocicleta. Aveam sa aflu inspre seara, cand am ajuns acasa. Era in spital iar cumnata ii era alaturi. Desi inima mi s-a frant de durere, stiam ca Dumnezeu a lucrat in acest sens. Fratele meu trebuia sa fie pur si simplu trantit la pamant ca sa ceara ajutor, intr-un final, Celui de sus. Nu stiu daca a facut-o. Dar stiu ca Dumnezeu cheama oamenii la El si prin necazuri, atunci cand refuza sa-si asculte constiinta prin care Duhul Sfant mustra. Durerea mi-a fost si mai mare intrucat am fost nevoita a doua zi sa plec in interes de serviciu la Bucuresti, pentru o saptamana. Prin urmare, nu puteam sa fiu alaturi de fratele meu fizic, ci doar prin rugaciune.
Il sunam zilnic. Aflasem ca a avut un accident din care nu multi scapa. Insa, Sfantul Arsenie, impreuna cu Ingerul pazitor, Maica si Tatal Ceresc i-au stat alaturi. A suferit doar, vanatai mari, coaste usor fisurate, gamba imflamata si cel mai grav, perforarea unui plaman. A doua zi a suferit o interventie chirurgicala: in plaman i s-a introdus un tub prin care sa iasa aerul. Plamanul se marea cu cativa cm, ceea ce era destul de grav, intrucat medicii i-au propus o noua operatie daca in urmatoarele 24-48 de ore nu se desumfla.
Bunul Dumnezeu a facut ca hotelul la care am fost cazata, sa fie plasat la 15 minute de mers pe jos, de Manastirea Radu Voda (sector 4), unde se afla moastele Sf Nectarie Taumaturgul, izbavitorul de cancer si alte boli. Nu pot sa descriu ce am simtit in prezenta Sfantului. Oricum, un amestec de bucurie, caldura, smerenie. Tot in aceeasi zona, am intalnit moastele Sf Mucenic Mina, asezate in Biserica Sf Mina Vergu (sector 3). Imi era de ajuns sa stiu ca Dumnezeu m-a trimis la Bucuresti ca sa cer ajutor Sfintilor pentru insanatosirea fratelui meu.
Am aflat, asadar, ca dupa doua zile de spitalizare, fratelui meu nu i se inchidea plamanul. In clipa in care am aflat acest lucru, am cazut in genunchi si am citit acatistele Sf Mina si Sf Nectarie. Minunati sfinti! Minunate acatiste! In acea clipa, i-am cunoscut cu adevarat. Din acel moment am simtit evlavie pentru amandoi. A doua zi, cand m-am interesat de starea fratelui, aveam sa aflu ca plamanul si-a revenit. Urma sa fie externat in scurt timp. DA! Sfintii iti raspund!
M-am intors acasa. Fratele meu a fost externat. Facea tratament acasa. In cateva zile trebuie sa se intoarca la control. Am mers cu el. Vestea a fost proasta. Trebuia internat din nou pentru o noua operatie. Plamanul s-a marit, parea sa aiba si ceva gauri de la traumele suferite pe parcursul anilor. Stiind ca doar la Dumnezeu este scaparea, am fugit la bisericuta studenteasca din Hasdeu, Cluj-Napoca (era chiar in apropierea spitalului), unde se afla papucul Sf Efrem cel Nou de la Nea Makri. Am sarutat papucul, am luat ulei de la candela aprinsa in dreptul icoanei Maicii Domnului si l-am uns pe fratele meu, fara voia lui.
Vineri a fost chemat la spital insa el a cerut sa fie internat doar duminica. Medicii au acceptat. Intre timp, eu si sotul meu, impreuna cu un grup de prieteni am luat decizia de a merge la moastele Sf Parascheva din Iasi. Se intampla sa mergem sambata, inainte cu o zi ca fratele meu sa se interneze. Am cunoscut-o pe Sfanta Parascheva. Pana atunci ii mentionam doar numele, dar nu simteam nimic pentru ea. In acel moment insa, aflata fata in fata cu ea, am simtit o bucurie, o mangaiere si o senzatie de ‘’intoarcere acasa’’. Am prins un drag de ea… Mare-i puterea lui Dumnezeu! I-am cerut sfintei sa mijloceasca pentru fratele meu, sa nu mai fie operat si sa se faca bine. Am plecat impacata. A doua zi, fratele meu a fost internat. La analize, soc! Rezultatele ii erau bune. Plamanul micsorat, totul functiona brici. Nu m-am putut abtine. I-am zis fratelui meu sa-i multumeasca Sf Parascheva care a mijlocit pentru el. Nu stiu cat a crezut, ce a facut, daca i-a multumit. Dar nu incapea indoiala: Sfintii Nectarie, Mina, Arsenie, Parascheva, Efrem cel Nou, Maicuta, s-au rugat inaintea Tronului Ceresc pentru fratele meu. Si Dumnezeu s-a milostivit de el. Dar oare, el a invatat ceva din asta? Sau urmeaza o noua lovitura?
Dumnezeu sa ne aiba in paza!
Nadejdea mea este Tatal, scaparea mea este Fiul, acoperamantul meu este Duhul Sfant, Treime Sfanta, marire Tie! AMIN!